Exporturi fiscale: un pachet pe care contabilul tău îl poate deschide

Ce iese

Trei formate pentru trei cititori diferiți. CSV și XLSX pentru date, ca un contabil să le poată sorta, filtra și totaliza. PDF pentru dovezi, cu imaginile bonurilor atașate rândurilor cărora le aparțin.

Exporturile de tip foaie de calcul conțin câmpurile de care reconcilierea și verificarea chiar au nevoie: comerciant, dată, valoare fără TVA, valoarea taxei, defalcarea taxei, total, monedă, categorie, cont contabil, cod de proiect, profesional sau personal, deductibil, tip de taxă, cont de plată, metodă de plată, ultimele patru cifre ale cardului, decontabil, refacturabil, client, etichete, număr bon și note.

În forma declarației pe care o depui

Categoriile corespund rândurilor declarației, nu unor nume inventate pentru aplicație. Pentru un întreprinzător individual din SUA, este partea a II-a din Schedule C – publicitate, autoturisme, rechizite, consumabile, deplasări, mese, utilități și restul. Pentru un freelancer german, aceleași bonuri se grupează în categoriile Anlage EÜR. Pentru România, categoriile sunt generale, iar contabilul tău face corespondența cu declarația unică.

Pachetul fiscal adaugă ce cere justificarea: registrul bonurilor, o foaie de parcurs completată la timp, totaluri pe categorii și o coloană care arată dacă imaginea bonului este atașată sau lipsește.

Păstrarea și de ce contează exporturile

În SUA, IRS-ul cere ca majoritatea evidențelor să fie păstrate trei ani de la depunerea declarației, șase dacă venitul a fost subdeclarat cu peste 25%, șapte pentru pierderi din titluri fără valoare sau creanțe neîncasabile și patru pentru evidențele de impozite pe salarii. În România, documentele justificative și registrele contabile se păstrează în general cinci sau zece ani.

Puține aplicații rezistă atât de mult neschimbate. Exportul periodic transformă „bonurile mele sunt într-o aplicație” în „bonurile mele sunt ale mele”.